sub un cer senin

La telefon
ai vocea de cafea
(fără lapte,
da-tă-nfoc,
nestrecurată,
tare, cu ochi lipiţi
şi sprâncene în dezordine,
cu buze nevorbite
precum buza ceştii,
… îmi spui
ne vedem,
dragul meu, iar mai târziu
când te întâlnesc
ieşi de la servici,
ai pantofi albi şi
visezi. Când deschizi
ochii eşti deja în faţa uşii,
te chinui cu cheia
şi sună iar telefonul,
te grăbeşti să răspunzi cu vocea de cafea şi)
şi fruntea ta e un cer senin.