golul

Când liniştea a crescut între ei ca o floare

Oamenii au zis

Că îi va salva gălăgia nopţii

Că ea va acoperi liniştea

Din timpul zilei

Precum surzenia acoperă orice voce

Cu baticul ei mut.

Cineva a întrebat care gălăgie.

Altcineva a zis că încă nu e clar,

Şi o aşteptau toţi.

Când din pământ s-a ridicat noaptea

Oamenii au zis

Că îi va salva ceaţa dimineţii

Că va ascunde golul dintre degete şi obrajii

Pe care îi ascundeau ca pe nişte ouă

Într-un cuib

În copac

Într-o pădure goală,

La marginea oraşului, printre lacrimi.

Dimineaţa devreme

Întregul oraş miroasea a somn.

Pe unul din bulevardele înceţoşate

O bunică surdă

Îşi plimba nepoţelul.

Femeia striga

NU te aud

NU te aud

Copilul asculta ecoul cu atenţie,

Zâmbea,

Şi îi şoptea bunicii

NU e nimeni bunico

Strada e goală.