I wish i could be

the busy paper

of the street to support

the paths that were written for you,

like a dance, a composer

of details i wish i were

a poet for your blink

an architect of arms

designer for your neck.

A glove.

A pen.

Paper that does not burn.

…

Your hair is a carpet,

a daily labyrinth of thread.

The streets I walk
end up
at the end of day
in a hair
of yours
as if a city of sand
is turned into glass wires
by the fiery lights of
the dusk.

I
wish i were
the traffic sound
around you
as tight and as loud
to be as close
ever
and as sound
as congruent and as persistent
daily
like a newspaper, or a train,
as monumental as the sea of sand
when you can’t find your way out
of the desert
as sweet as your favorite cake
as polite as water and as
clear as the color of your eyes
after your first coffee
and
as busy inside your heart
as any traffic jam in any city
in the world
or in our heads

Când liniştea a crescut între ei ca o floare

Oamenii au zis

Că îi va salva gălăgia nopţii

Că ea va acoperi liniştea

Din timpul zilei

Precum surzenia acoperă orice voce

Cu baticul ei mut.

Cineva a întrebat care gălăgie.

Altcineva a zis că încă nu e clar,

Şi o aşteptau toţi.

Când din pământ s-a ridicat noaptea

Oamenii au zis

Că îi va salva ceaţa dimineţii

Că va ascunde golul dintre degete şi obrajii

Pe care îi ascundeau ca pe nişte ouă

Într-un cuib

În copac

Într-o pădure goală,

La marginea oraşului, printre lacrimi.

Dimineaţa devreme

Întregul oraş miroasea a somn.

Pe unul din bulevardele înceţoşate

O bunică surdă

Îşi plimba nepoţelul.

Femeia striga

NU te aud

NU te aud

Copilul asculta ecoul cu atenţie,

Zâmbea,

Şi îi şoptea bunicii

NU e nimeni bunico

Strada e goală.

Ai nervi de apă.

Când şi-e sete

Şti tu ce şi cum.

Ai fruntea lipicioasă

Când e soare. Ieri

Ţi-ai pătat pantofii

Verzi cu vată pe băţ.

Am pierdut un concert.

Nu-ţi plac palmele ude.

Când bei, o faci repede.

Pietonii sunt de apă

Pentru farurile tale

Când nervii tăi curg

Peste zebră şi urmele

Rămân atunci când asfaltul

E uscat.

Ai nervi de apă.

Ţi-am cumpărat flori

În vază, în apă

Ţi-am spus să pui zahăr.

Când e soare degetele tale picură

Peste împrejurimi.

Ai stricat castele de nisip,

Şi cărţi de joc ai dărâmat

Cu lacrimi de crocodil din mânecă,

Aşii tăi.

Ochii tăi sunt sertare

Pline.

Acolo păstrezi nervii uzi,

Cărţile preferate,

Caietele cu spirală,

Stilouri ce curg,

Sugativă,

Radieră,

Creioane tocite,

Şi tot acolo păstrezi

O oglindă în care

Se priveşte ochiul

Când e închis.

Iarna

Ai nervi de zahăr.

Unii vorbesc normal.

Unuia dintre noi

Îi lipseşte

Semnul de punctuaţie

şi maniera

la masă

când cuvinte în

furculiţe

prindem cu dinţii

virgule şi inimioare

desenate

inimă virgulă inimă

o bomboană

o altă bomboană

desenate de copii

pe asfalt copiind

la ceea ce văd acasă.

Nisipul îi face fericiţi

De parcă ar fi un drog.

La telefon
ai vocea de cafea
(fără lapte,
da-tă-nfoc,
nestrecurată,
tare, cu ochi lipiţi
şi sprâncene în dezordine,
cu buze nevorbite
precum buza ceştii,
… îmi spui
ne vedem,
dragul meu, iar mai târziu
când te întâlnesc
ieşi de la servici,
ai pantofi albi şi
visezi. Când deschizi
ochii eşti deja în faţa uşii,
te chinui cu cheia
şi sună iar telefonul,
te grăbeşti să răspunzi cu vocea de cafea şi)
şi fruntea ta e un cer senin.

Toate degetele tale lungi
Zahărul de  sub unghie
Le-am găsit
Lângă ceaşca cu toartă mică
Pe masa îngustă cu scaun scund
Pe faţa de masă neştearsă, lipicioasă,
Cu flori decolorate, galbene
Şi verde moale, cu firimituri
De pâine ucată, pete de ciocolată

Cafea şi tot

Ce ne poate ţine obrajii

sub norii dimineţii
Împreună.

Poftă bună.

cu degetele dulci ai format numărul
şi telefonul era dulce
şi m-ai chemat să te ajut
să desfacem ciocolata topită între pleoape,
şi ai atins clanţa cu ochii închişi,
care era dulce când ai deschis uşa,
cu telefonul într-o mână,
şi biletul de tramvai în alta, apoi,
şi bara de care te-ai ţinut, dezechilibrată
şi pixul împrumutat unei colege
şi copiile xerox trimise şefului
şi pachetul de gumă fără zahăr
ce l-ai deschis înainte să intri
şi gulerul cămăşii şi colţul gurii
le-ai aranjat
şi dulce a fost tot ce ai atins până la sfârşitul zilei
şi probabil
până la următoarea ploaie amară.

Cotul ei era foarte aproape
De mine când a început ploaia
S-a îndepărtat
Apa ce cade
Cascadă sau ploaie
Provoacă un fel de linişte
Sau calm